Din 2007, marii poluatori industriali din România isi vor putea tranzactiona la bursa certificatele de emisii de gaze cu efect de sera. In prezent, agentiile de protectie a mediului lucreaza la inventarierea instalatiilor cu asemenea emisii. In Dolj exista sapte, cele mai mari fiind Complexul Energetic Craiova – cu 2.000 de tone de dioxid de carbon produs anual si DOLJCHIM – 588 de tone anual.
1 ianuarie 2007 le va aduce românilor, o data cu integrarea in UE, si comertul cu dioxid de carbon. Potrivit noii legislatii in domeniul protectiei mediului, marii poluatori industriali nu vor mai avea voie sa elibereze in atmosfera emisii de gaze cu efect de sera decât in cantitati bine stabilite, asumate de tara noastra prin protocolul de la Kyoto, semnat in 1997. In prezent, agentiile locale si regionale de protectie a mediului lucreaza la inventarierea instalatiilor de emisii poluante, pe care le vor inscrie intr-un registru national, impreuna cu cantitatile de dioxid de carbon pe care acestea le produc anual. Apoi, cota de emisii stabilita de UE pentru tara noastra va fi impartita intre fabricile poluatoare, care vor primi certificate de emisii. In judetul Dolj exista sapte asemenea instalatii, dupa cum a precizat Florenta Ciuca, consilier in cadrul Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului (ARPM) Craiova. Cele mai mari sunt Complexul Energetic (CE) Craiova – cu o productie anuala de circa 2.000 de tone de dioxid de carbon si Combinatul DOLJCHIM – unde se inregistreaza anual 588 de tone de dioxid de carbon. „Dupa finalizarea inventarierii, fiecare fabrica trecuta in registrul national va primi certificate de emisii de gaze cu efect de sera. Astfel va lua nastere planul national de alocare, in care fiecare poluator are dreptul la un anumit numar de asemenea certificate. Cine polueaza mai putin decât valoarea certificatelor poate sa le vânda celor care polueaza mai mult decât valoarea alocata. Un certificat inseamna o tona de dioxid de carbon produsa pe an“, a explicat Florenta Ciuca. In prima faza, 90% din cantitatea de dioxid de carbon alocata României va fi impartita catre instalatiile poluante. Restul de 10% va trebui cumparat de la stat. Aceasta deoarece tara noastra s-a angajat sa reduca poluarea anuala cu dioxid de carbon cu 8%. Când se va epuiza si acest procent, va interveni comertul cu certificate intre tarile membre UE. Trebuie precizat ca prima perioada de aplicare a schemei de tranzactionare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera trebuia sa fie pentru intervalul 2005-2007, insa tara noastra abia acum face inventarul poluatorilor, asa ca va intra direct in perioada a doua, adica 2008-2012.
Fiecare poluator are portia lui
Planul national de alocare a emisiilor, ca si metodologia de acordare a certificatelor de emisii trebuie aprobate de guvern, insa schema va deveni functionala numai dupa avizarea ei de catre Comisia Europeana. In documentele asumate se spune ca pâna cel târziu la 1 septembrie 2006 trebuie ca registrul national al emisiilor de gaze cu efect de sera sa devina functional. Imediat ce legislatia va fi implementata, factorii implicati au anuntat ca firmele care detin astfel de certificate le vor putea tranzactiona prin bursa. Titlurile vor putea fi tranzactionate din 2007 pe o platforma special dedicata acestui segment, au anuntat responsabilii in domeniu. In incheiere precizam ca schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera se face in baza Directivei 2003/87/CE si reprezinta un instrument utilizat de UE in cadrul politicii referitoare la schimbarile climatice. Obiectivul il reprezinta reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera de catre marii poluatori, in baza angajamentului luat de UE prin acordul de la Kyoto. Pe teritoriul UE au fost inventariate pâna acum 11.500 de instalatii mari consumatoare de energie, care emit aproape jumatate din emisiile de dioxid de carbon din Europa. Acestea includ instalatiile de ardere, combinatele producatoare de otel si materiale feroase, combinatele de ciment, fabricile de ceramica, hârtie, sticla si rafinariile de petrol. Planurile Nationale de Alocare (NAP) determina cantitatea totala de emisii de dioxid de carbon alocate de statele membre UE companiilor nationale, care pot fi cumparate sau vândute de catre companii. Fiecare stat membru trebuie sa decida câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare intr-o anumita perioada si câte certificate va primi fiecare combinat sau fabrica.
